Capitolul 19: Hotararea

DPV: Kanji
    Am ramas socat cand mi-a spus acele cuvinte!Nu puteam sa cred asa ceva! Dupa ce tip la ea, Fugatsu, ii injecteaza ceva in spate, iar ea lesina. Caty, o i-a de acolo si o duce probabil in camera ei.
-   Kanji, uite un sfat: Nu o mai cauta pe aceasta fata pentru ca...ai auzit si tu ce va spus, asa ca, iti sugerez sa stai deoparte. ma ameninta Fugatsu ranjing malefic.
-   Ce i-ai facut? tipa nervoasa Nicole. Fugatsu incepe sa rada.
-   Nimic special. Doar i-am administrat o doza de.....amnezie. Este un ser care te face sa uiti ultima ora pe care ai petrecut-o inainte de a lua serul. Un mic plan de-al meu.
-   Vei plati pentru asta! tipa Maya si sare la gatul lui nervoasa. Fugatsu ii pareaza lovitura si o loveste cu piciorul in burta, aruncand-o in perete.
-   Va las 10 minute sa parasiti aceasta casa, si sa nu va mai intoarceti niciodata aici, daca vreti ca Layla sa ramana in viata. ne ameninta nervos. O i-au pe Nicole in brate, apoi pe Maya- care era inconstienta - si ies din casa, dar nu inainte sa ma uit la el.
-   Jura ca nu o sa-i faci nimic! ii spun calm.
-   M-am razbunat deja, asa ca, nu o sa-i fac nimic. imi spune pe un ton plictisit. " Adica s-a razbunat deja pe ea!? Cum!? "
-   Dar de ce nu ii dai drumul daca ai terminat cu ea? il intreb suspcios.

-   Pai, pentru ca in primul rand daca fac asta o sa te enervezi si o sa ma urasti mai mult si asa ma bucura enorm, iar in al doilea rand, pentru ca-mi aduce aminte de sora mea. spune si la ultimile cuvinte se uita in jos, dar doar pentru o fractiune de secunda am putut vedea in ochii lui...tristete.
-   Hmm...in fine. Ai grija de...
-   KANJI! Nenorocitule! Lasa-ma jos! Lasa-ma sa-l omor! Daca te atingi de un singur fir de par din capul ei esti MORT! zbiera Nicole din bratele mele. Eu ma straduiam sa le tin pe amandoua dar...fara prea mare succes.
-   Potoleste-te Nicole! Daca il ameninti va fi mai rau pentru noi SI pentru Layla! Intelege! Asta e acum singura solutie! tip si eu la ea nervos.
-   Ce solutie? Sa o lasam dusmanului?? NU CRED! ASTA NU E O SOLUTIE! se zbatea in bratele mele ca un peste pe uscat. Cu cat ma indepartam de Fugatsu cu atat Nicole tipa mai tare. Cand iesisem din casa, incepuse sa planga.
-   Te...te rog...salveaz-o....SALVEAZ-O! tipa si incepuse sa planga in hohote. Nu-mi placea sa o vad asa...distrusa. Uram sa-mi vad prietenii asa.
-   Nu putem face nimic. E a lui...acum! spun si o lacrima cazuse pe obrazul meu. Stiam ca e a mea. Dar inima nu vroia sa accepte asta.  O vom salva...candva. Cand va sosi timpul, o vom salva! Promit! ii spun si o strag in brate. Ajungem la masina - care am lasat-o ascunsa intre copaci - si intram inauntru. Pornesc masina si o i-au din loc in viteza cu destinatia, aeroport si dupa Londra.

DPV: Layla
    Eram in intuneric...din nou. Incerc sa deschid ochii si surpriza..reusesc. Cand vad normal, o vad pe Caty stand trista langa mine.
-   Caty...ce s-a intamplat? o intreb oftand.
-   Ai...ai cazut pe scari. imi spune, dar parca imi ascundea ceva. N-am bagat in seama asta si m-am uitat prin camera.
-   Nu stiu de ce dar am impresia ca uit ceva...
-   O fi din cauza cazaturii. Mai bine te-ai mai odihnii putin. imi spune si ma inveleste mai bine.
   In camera intra Fugatsu. Eu incep sa tremur.
-   Nu-ti voi face nimic.Promit! imi spune calm.
-   Si nici nu o sa-mi mai faci! Deoarece prietenii mei o sa vina sa ma salveze! Si o sa scap de aici pentru...
-   Nu fi asa de sigura! imi spune rastit. Eu tac din gura si ma uit uimita la el.
    Observ cu coada ochiului, cum Caty se uita socata la Fugatsu.
-   Adica? Ce vrei sa spui? il intreb socata.
-   Stii macar de ce ai cazut pe scari? .....Ei bine iti spun eu de ce.....
    Urmatoarele cuvinte parca imi sfasiasera inima.Eram socata. Si din cauza socului n-am putut gandi logic, si am fost acaparata de ura.Ura impotriva lor, a prietenilor...a fostilor mei prieteni. Atunci am luat o decizie:
-   Fugatsu, sper ca ai un loc liber si pentru mine in grupa ta de asasini. spun calma iar el ramane cu gura cascata.
-   Poftim!? tipa Caty socata.
-   Exact, o sa ma antrenez din greu si o sa-i distrug pe toti, si toata agentia! spun calma.

DPV: Louis
    Dupa doua zile de asteptat, inevitabilul s-a intamplat. "Layla, nu pot sa cred ca tu ai spus acele lucruri. Nu pot sa cred ca.....mai uitat, ca nu ma mai iubesti! Si toate astea din cauza acelui nenorocit de criminal! Am sa-l fac sa plateasca pentru tot!" 
    Cobor in sufragerie unde il gasesc pe Kanji uitandu-se la un album cu poze. Era singur, si asta era sansa mea.

-    Kanji...ai un minut? il intreb asezandu-ma pe canapea langa el.
-   Da, sigur. Ce s-a intamplat? ma intreaba abatut.
-   As vrea sa ma antrenezi. Sa devin mai puternic. Te rog! incep sa ma rog de el, o ora intreaga ca sa accepte. Thx God!
-   Bine, o sa vorbesc cu Jhon despre asta dar nu promit nimic! imi spune si scoate telefonul din blugi, si apeleaza. Se ridica si iese afara.

DPV: Danelle
    Stau in camera mea si ma uit intr-un album cu poze. Mi-as dori ca totul sa devina la normal.  Dar din pacate...asta nu va fi posibil, niciodata.
    Am sa fac tot posibilul ca Layla sa vina inapoi!

DPV: Niall
    " Nu-mi vine sa cred! Pur si simplu nu pot crede ca asta a spus! Pare un vis...un cosmar. Imi doresc sa nu se fi intamplat asta. Imi vreau sora inapoi!"

DPV: Liam

    " Trebuie sa devenim cu totii mai puternici si sa o salvam pe Layla. Am impresia ca trupa nu prea mai exista de cand cu toate aceste intamplari. Am impresia ca ne-am.....indepartat de noi insine.Tot ce-mi doresc...este ca totul sa se termine, si sa revina totul la normal! "
    Ma gandesc ca n-am mai intrat pe Twitter de o vesnicie, ca n-am mai facut un twitcam de...vreo trei luni. Ma indrept spre laptop si deschid pagina de Twitter. O gramada de mesaje cu: " De ce numai scrieti nimic? . "Ati uitat de noi?"
    Aveau dreptate... . Raman socat cand vad un mesaj de la....LAYLA! L-am deschis si raman uimit de ce scria:
     " Hey Guys,
   Stiu ca ceea ce am facut nu e bine. Stiu ca v-am ranit, dar...poate asa e cel mai bine.  Abea acum m-a lasat Caty, cu chiu cu vai sa va las un mesaj. Stiu ca ma urati, dar asta e. Poate nu o sa ne mai vedem, poate...poate. Liam...vreau sa le spui celorlalti ca-mi pare rau si ca ii iubesc! Spunei lu' Niall, sa numai pape atat ca se ingrasa, si mai spunei ca'l iubesc! Spunei lu' Harry ca daca se tunde il omor!, spunei Mayei ca...o iubesc mult si sa fie fericita alaturi de Hazza, spunei lu Nicole acelasi lucru, dar ma rog cu Zayn:P ai inteles tu indeea:)). Spunei lui Kanji ca-mi pare rau si ca nu sunt suparata pe el. Si as face la fel, si spunei sa-i spuna lu Danelle ce simte! Spunei lu' Dany, sa-l ierte...si sa-l iubeasca! Ah da...si ce mai important.... Tu si Niall...GASITI-VA IUBITE! si fiti fericiti!
    Cam atat am de zis....poate nu o sa ne mai vedem, poate ca da...nu se stie. Nu veniti dupa mine, pentru ca nu ma veti putea aduce inapoi!
    Nu uitati ca va iubesc enorm, si ca-mi va fi dor de voi! Va iubesc!:*:*:*:o3
                                                                                              Cu multa, multa,multa dragoste
                                                                                                                              Layla. " 

    Le-am aratat si celorlalti mesajul. Cu totii au inceput sa planga.

*  Dupa o saptamana *
 DPV: Maya
 -   Yeeeeeeeeeeeeeyyyy!!!!!!! Am fost acceptata!!!!!! Am fost ACCEPTATA!!!! zbieram prin toata casa de fericire. Nu puteam sa cred. Ei bine sa va lamuresc si pe voi. Am fost acceptata la Colegiul De Arte Din JAPONIA!!! Cel mai bun colegiu!
-   Pe bune??? face Hazza spre mine socat.
-   DA!!!
   Stiam cu totii ce inseamna asta. Acum cateva zile si Nicole a fost acceptata, apoi Danelle, ceea ce inseamna ca vom fi mai aproape de Layla., mai aproape de a o recupera din mana unui criminal, dar mai intai trebuie sa ne terminam studiile. Asa ca....se pare ca ne vom muta in Japonia Baby!
-   Deci, se pare ca ne mutam in Japoinia!!! tipa Niall zambind. Super intotdeauna vroiam sa gust mancare japoneza facuta acolo! spune si toti incepem sa radem.
    Si asa am inceput o noua viata. Am renuntat pentru un timp la a fi agenti sub acoperire., si parca am un gol in inima. Dar asta e. Cu timpul o sa ajungem sa ne obisnuim. Dar asta e.


           VIATA MERGE MAI DEPARTE, SI NOI CU EA!
                              THE END

Capitolul 18: Santaj

DPV: Layla
    Nu spuneam nimic. Privirea imi era pierduta, iar lacrimirile continuau sa mi se prelinga pe obraji. Miscarile lui imi provocau o durere insuportabila. Ii vedeam ranjetul malefic si fata lui atat de incantata. Ii placea atat de multa sa sufar. Dupa o ultima patrundere, mi-a eliberat mainile si s-a ridicat. S-a imbracat inapoi, in timp ce eu priveam pierduta. Dupa ce si-a incheiat nasturii de la camasa si si-a luat sacoul in mana, s-a apropiat de mine. Cand vedeam ca se apropie de mine, incercam sa fac sa nu ma atinga, insa nu prea puteam. M-a prins de par si si-a apropiat buzele de urechea mea.

-   Esti la fel de frumoasa si cand plangi. Imi pare rau, dar a trebuit sa ma razbun pe tine, pentru ceea ce mi'ai facut! imi spune, regretul'i se citea in glas. Nu vroiam sa'l mai vad. Il uram. In acel moment uram orice si pe oricine. Dupa cateva minute se ridica si se indreapta spre usa.
-   O sa vina cineva sa te ingrijeasca si sa te spele. Ai voie sa faci ce vrei in aceasta casa, atata timp cat nu fugi. In fiecare colt, sunt paznici care, la primul semn ca vrei sa fugi, vei fi impuscata in cap fara nicio ezitare. imi mai spune dupa iese si inchide usa in urma lui. In camera se asterne linistea, dar nu pentru mult timp deoarece in camera intra in graba Caty. Sare in pat langa mine, si ma i'a strans in brate incepand sa planga odata cu mine.
    Afara deja era noapte, probabil ora 10. Ea se departa putin de mine, si se uita la corpul meu plin de vanatai din cauza stransorii maini acelui criminal. Eram si putin zgariata, de aceea aveam in unele locuri firicele de sange. Imi aplec privirea, lacrimile isi faceau loc printre genele mele mari si negre.
-   Il urasc.....soptesc. IL URASC! zbier mai tare nervoasa incepand sa plang in hohote. Caty ma i'a in brate incepand si ea sa planga incet odata cu mine.
-   Shhh..gata...gata. Totul va fi bine. Sunt aici, cu tine. incerca ea sa ma linisteasca. Nu vroiam sa fiu linistita, vroiam sa'l omor pe acel nenorocit.
-   Lasa'ma sa ma duc dupa el! lasa'ma sa'l omor! tipam nervoasa. Numai stiam nimic. Numai vedeam nimic inafara de ura.
-   Layla! Gandeste'te! Nu vei putea face nimic acum! Mai ales in starea in care te afli! incepe sa tipa la mine nervoasa Caty. Mai trebuie sa astepti. Asa am gandit si eu la inceput. dar dupa m'am obisnuit cu ideea de a fi cainele lui de companie. Asa trebuie si tu sa te obisnuiesti sa taiesti aici. imi spune calma. Stiam ca are dreptate.
-   Dar, prietenii mei o sa vina sa ma salveze! Sunt sigura! ii spun calma. Dar pana atunci mai este, ai dreptate. Trebuie sa ma obisnuiesc, caci altfel ura imi va intuneca mintea.
-   Asa e, haide sa te spal, dupa te imbracam si daca vrei vom merge in biblioteca sau in gradina. Ce zici? imi spune iar eu oftez trista.
-   Hai. soptesc si ma ridic cu greu din pat. Ma durea tot corpul. Caty ma ajuta sa merg pana'n baie, unde cada era deja pregatita. Intru in ea, fara alte discutii si incerc sa ma relaxez fara prea mare succes. Caty iese putin sa'mi aduca ceva de imbracat. " Sper ca Fetele sa vina mai repede dupa mine. Numai vreau sa stau aici. Ma urasc. Imi urasc...corpul. Ma urasc, n'am putut face nimic sa opresc asta. Nimic. Si eu care credeam ca sunt un super agent. Hah! Ce mai agent! Jalnic. "  Simteam durerea care era amliorata de apa fierbinte plina cu spuma si cu petale de trandafiri.
     Caty intra in baie cu hainele pe care le voi purta. Le aseaza pe un scaun si se pune langa cada uitandu'se trista la mine. Eu ma uit la ea, incercand sa zambesc cat de cat, dar imi iesise doar o grimasa. Ea ofta si se ridica venind mai aproape de mine. I'a buretele si incepe sa ma spele pe spate. Dupa ce termin baia, ma imbrac cu hainele aduse de ea. Era un trening negru, care se mula pe corp. imi placea mult.
    Dupa ce ma imbrac, iesim din camera, si ne indreptam spre biblioteca. Pe drum nimeni nu a scos niciun sunet. Ajunse in fata unei usi ne oprim. Ea se uita la mine zambind si deschide usa. Am ramas socata. Erau o gramada de carti! Doamne, parca eram in Rai!
-   OMG! tip si ma uit la Caty. Toate astea le'a citit criminalul ala? ma uitam socata la ea, iar ea imi zambi amuzata si da din cap..
-   Hmm...majoritatea, cele mai multe au fost citite de mine si de fratele meu cand eram mai mici. se uita la carti putin trista dar dupa cateva secunde trestetea ii disparuse. Vrei sa citim ceva? Ai preferinte? ma intreaba in timp ce ma trage de mana spre un semineu stins.
-   Ai ceva gen...legende cu vampiri, varcolaci, vrajitoare etc.? o intreb zambind dulce. Ea sta putin pe ganduri, dupa se indreapta spre niste scari mari. Imi spune sa astept putin ca vine imediat. Dupa cateva minute, revine cu doua carti groase'n mana.
-   Uite! Asta e o carte...un pic mai speciala. Contine niste vraji, care nu stiu daca sunt adevarate dar....ma rog, contine si povesti despre vrajitoare adevarate. Iar asta, este cu vampiri, de fapt contine date despre cum se hranesc, ma rog in principiu despre viata lor. imi explica si mi le da. Se aseaza langa mine si i'a o carte de pe masa, incepand sa citeasca linistita. Eu i'au cartea despre vampiri si incep sa ma afund in randurile paginilor ingalbenite de timp.

DPV: Louis
    Eram disperat. Numai stiam ce sa fac. Ajunsi la Jhon, el ne'a spus ca se ocupase deja de asta. Eram uimit. Nu intelegeam. Dar lasand asta la o parte, Maya cu Nicole plecasera cu un avion in Japonia sa o caute pe Layla. Kanji plecase cu ele. De ce el trebuia sa mearga si noi nu? Ei bine pentru ca noi nu se puteam apara si bla bla bla.
    In prezent ma aflu in camera mea de la sediu, uitandu'ma la luna. Ma intreb ce o face Layla acum. Imi e dor de ea. Imi e frica pentru ea. Ea .....ea e viata mea. Daca ea moare, eu....mor. In acel moment ma simteam de parca, cerul ar cadea pe mine. Imi simteam inima cat un purice. De cand am aflat ca ea a fost rapita, inima mea batea...fara sa'mi dau seama. Eram ca un mort-viu. Mergeam, mancam, dormeam, vorbeam, fara sa'mi dau seama.
    Inainte sa o cunosca pe Layla, viata mea era...plina de fete. Ma culcam cu una, a doua seara cu alta. Eram un...afemeiat. dar ceva s'a schimbat cu mine de cand am cunoscut'o pe ea. Ea e cea care m'a schimbat. Inainte de ea, mie nu'mi pasa de nime ni se nimic. Ma rog, inafara de trupa si de muzica.
    Speram ca Maya, Nicole si kanji sa o aduca inapoi la noi...inapoi la mine!

DPV: Maya
-   Trebuie sa ne infiltram in cladire, o luam pe Layla, tabacim niste funduri si fugim cat ne tin picioarele! spune entuziasmata Nicole dar entuziasmul ii este intrerup de Kanji care era foarte nervos.
-   Stii, in loc sa fii asa vesela, ai incerca sa te gandesti la un plan...REAL! ii spune nervos.
    Dupa aceea discutie nimeni nu mai spune nimic. Era timpul sa actionam. Ne'am furisat pe langa casa, avand grija sa nu ne vada nimeni. Eram conduse de Kanji, care ne indrepta spre o trapa secreta, din peretele casei. Eram uimita, la fel si Nicole.

DPV: Fugatsu ( criminalul )
    In timp ce luam cina, unul dintre oamenii mei de incredere imi spune ca niste intrusi au fost vazuti dand tarcoale casei. Exact cum banuiam. Eram sigur ca mai devreme sau mai tarziu or sa vina sa o salveze. Dar eu n'am s'o las sa'mi scape. Nu acum ca o am! Am sa ma folosesc de santaj... .
    M'am ridicat de la masa imediat cum am terminat de mancat. M'am dus in camera Laylei unde o gasesc impreuna cu Caty vorbind. Ma indrept spre ele si ii dau o palma brunetei.
-   Se pare ca prietenii tai ti'au venit in ajutor! Dar stai linistita voi avea eu grija de ei. Am sa'i omor unul cate unul. Ai sa le spui ceea ce'ti voi spune eu sa le spui! ii spun nervos.
-   Si daca nu vreau!? tipa la mine aproape plangand. Eu ii zambesc si ma uit la Caty. O i'au de par si scot din buzunarul camasii un cutit si'l pun la gatul fetei.
-   Daca nu faci cum ii spun...Caty va muri! Si nu cred ca vrei asta avand in vedere ca ati devenit prietene foarte bune! o santajez eu zambind malefic. Ea incepe sa planga, apoi da afirmativ din cap. O las pe Caty in pace. Le spun dupa sa ma urmeze.
   Exact cum credeam. Cand am ajuns in sufragerie, toti oamenii mei erau morti sau inconstienti pe podea, sau pe canapea. In mijlocul lor, stateau doua fete si...Kanji!? Ma uitam la el uimit la am ascuns repede asta.
-   Dai drumul Laylei! Acum! tipa nervos Kanji. Eu ii zambesc.
-   Niciodata! ii spun calm, si o i'au de par pe Layla. Caty tipa sa o las dar i'am dat una. Kanji scanceste din dinti nervos.
-   Lasa'i!  aud vocea plina de lacrimi a brunetei. Lasa'i sa plece. Pe mine ma vrei. Maya, Nicole, Kanji, intoarceti'va acasa. le spune plangand. Eu ii dau drumul.

DPV: Layla
    Ma durea ingrojitor inima. Ma durea din cauza a ceea ce le spuneam prietenelor mele si...lui Kanji.
-   Dar, Layla...incepe Nicole sa zica cu lacrimi in ochi.
-   Niciun dar! Nu misca! ii spun Mayei nervoasa. Lasati'ma aici, plecati, traiti'va viata. Eu...eu....v'am cauzat numai probleme, de cand eram mica...si pana acum. Numai suport! Plecati, si lasati'ma in pace. Maya, Nicole, spuneti'le celorlati ca'mi pare rau. Ca am fost o povara pentru ei. termin ce aveam de spus trista. Lacrimile cadeau pe obrajii mei si se loveau de podea.
-   Layla...ma uit la Kanji, te rog, intoarcete cu noi! gafaia, din cauza efortului, era putin plin de sange din cauza sabiilor si cutitelor dusmanului.
-   Nu. Daca tii la mine, te rog sa te intorci alaturi de Maya si Nic..
-   BA NU! SPUNE'MI SI MIE, CE O SA'I SPUN LU' LOUIS, CAND VA AFLA? SPUNE'MI!!! tipa la mine. Eu tresar la numele lui. In clipa urmatoare simt o durere in gat si vad numai intuneric.

Capitolul 17: Violul si Adevarul

DPV: Layla
    Tot ce-mi aminteam era ca vorbeam cu o tipa blonda Rebekah. Dupa era ca si cum eram vrajita. Ciudat. Incerc sa deschid ochii dar parca aveam bolovani pe pleoape. Auzeam miscari in jurul meu dar....parca nu era nimic acolo. Pana la urma reusesc sa-i deschid dar....tot ce vedeam era intuneric. Ma simteam legata strans de un scaun. Incerc sa ma sbat dar nu reusesc deloc. Vroiam sa scap, dar fara succes. Deodata aud niste pasi.
-   Mai, mai, mai, pe cine avem noi aici...Chiar Layla in persoana. aud o voce scarboasa care se gandea numai la prostii.
-   Cine esti? intreb speriata. Eram legata fedeles asa ca, daca se atinge de mine, n-o sa pot face nimic. Urasc cand sunt neputincioasa in fata inamicului.
    Simt cum imi da cagula jos si in fata imi apare un barbat de vreo 40-45 de ani. Arata oarecum bine, avea parul argintiu si ochii verzi, dar privirea lui imi provoca scarba. Imi parea cunoscut, dar....totusi nu prea.
-   Chiar nu-ti amintesti de mine? ma intreaba nedumerit, apoi expresia fetei i se schimba de la nedumarita la curioasa, de la curioasa la ” Mi-am dat seama ca are amnezie” si dupa la.....nu pot descrie stralucirea diabolica din ochii lui negrii ca taciunele. Il vad apropiindu-se de mine.
-   Tu chiar nu stii cine sunt eu...nu-i asa? ma intreaba calm dar se vedea pe fata lui ca planuieste ceva.
-   Nu, si nici nu ma intereseaza. Vreau sa ies de aici. Lasa-ma! ii spun nervoasa in timp ce el dadu-se ordin matahalelor care erau la usa sa ma dezlege.
-   Dezleag-o si adu-o in camera mea...ah si sa fie pregatita ”cum trebuie”. spune el accentuand ultimile doua cuvinte. Mie deja imi era frica.
    Matahalele m-au dus intr-o camera rosie frumos aranjata. Acolo era o fata imbracata sumar. Avea o fata putin speriata.
-   Imbrac-o si dupa du-o sefului. ii porunceste unul din matahale, dupa iese pe usa. Ma uitam ingrozita la fata. Ea se apropie de mine timida.
-   Te...te rog sa te dezbraci. se balbaie timida.
-   Cine esti? o intreb in timp ce ma dezbracam deoarece aveam sentimentul ca daca nu faceam ce-mi spunea o vom pati amandoua.
-   M...ma n..numesc C...Caty. Tu cum te numesti? ma intreaba in timp ce-mi lua hainele si imi da altele in primire. Era un costum negru format dintr-un sutien negru si niste chiloti iar in fata si in spate avea ca o fusta lunga.
-   Layla...am o intrebare....de ce trebuie sa port astea? o intreb aratand spre haine. Ea se uita la haine si dupa se inrosise.
-   Trebuie sa le porti pentru ca asa a zis sefu. O sa te faca a lui. ultima propozitie a zis-o in soapta. Ma uitam la ea si fara sa vreau am inceput sa tremur.
-   Nu...nu vreau! zic si incep sa plang.
-   Trebuie, asa am patit-o si eu.Nici eu nu vroiam dar....m-a fortat si amenintat ca daca nu sunt a lui imi omoara fratele, si nu vroiam asta asa ca.....l-am lasat sa-mi faca ce vroia, iar acum sunt animalul lui de companie:((. incearca sa ma calmeze dar...mai rau facea.
-   Trebuie sa o fac, nu??? ca altfel mor. ii spun oftand, si ma imbrac cu acel costum...sa fiu sincera chiar imi venea bine.
   Dupa ce m-am imbraca am pornit spre camera sefului. Nu stiam ce sa fac, imi era foarte frica. ”Poate am norocul sa nu ma faca a lui ci doar sa ma omoare....Da stiu, ce mai gandire pozitiva am si eu..nu? Poate, o sa vina Maya cu Nicole si ceilalti sa ma salveze chiar la momentul potrivit.” Stiam ca ma amagesc singura. Asa ca am incetat sa mai gandesc. Ajungem si intru in camera. Caty imi zambeste trist dupa inchide usa.
    Am ramas doar eu si el. Se uita la mine ca la un premiu. Imi era frica. El imi face semn sa ma apropii de el si sa ma asez pe pat. Tremuram mai rau ca un chiuaua. El se apropie de mie, eu ma dau in spate.
-   O haide ca nu sunt chiar atat de rau. imi spune luandu-ma in brate. Scorbossss.
-   Da...daca prin ” chiar atat de rau ” intelegi ” cumplit de batran ofilit care numai se tine pe picioare” atunci ma declar deacord! ii spun zambind ironic. Simteam cum incerca sa-mi desfaca sutienul dar nu putea deoarece eu ma foiam pe pat de zici ca eram o gaina ingrozita. Si chiar eram ingrozita!!!!
     Se pare ca mosul s-a saturat de trancanelile mele, deoarece ma tranteste pe pat si se pune peste mine. Eu incep sa ma zbat sub el. Dar era prea puternic:((, iar doua ore mai tarziu............eram a lui.

DPV: Kanji
   Eram socat. Nu puteam crede așa ceva. De unde naiba a scos ca sunt in cârdășie cu Rebekah. Asa ceva e imposibil! Trebuie sa o opresc, altfel le va spune tuturor ca eu sunt cel care a rapit-o.
-   Danelle stai! incerc sa o opresc fara pre mare succes. La un moment dat ea se opreste si se intarce spre mine. Fata ei era plină de lacrimi amare.
-   Da-mi un motiv bun ca sa nu le spun celorlati ca tu ai fost in spatele rapirii si ca tot tu esti un asasin in serie? se uita la mine...avea chipul rece si indiferent. Asta numai era Danelle pe care o stiam eu. Ea era partea intunecata a ei. Cea careia nu-i pasa de nimic.
    Ma uitam la ea. Fac un pas in fata, iar ea faca unul in spate. ”In felul asta trebuie sa-mi folosesc viteza sa ajung la ea inainte de a apuca ea sa fuga.”  Imi numar in gand pana la trei si incep sa alerg spre ea. Ea nu mai apuca sa fuga deoarece am luat-o in brate si am strans-o in asa fel incat sa nu poata scapa.
-   Danelle, asculta-ma! Nu eu sunt cel care a rapit-o pe Layla! spun nervos. Ea se zbatea in bratele mele mai ceva ca o gaina la taiat.
-   Nu-mi pasa! Lasa'ma! Tot o sa le spun adevarul! tipa nervoasa. Multumesc Domnului ca ceilalti dormeau bustean. O i'au pe sus si o duc in camera. Cand o las jos, ea imi da o palma de toata frumusetea. Chiar are ceva putere. Trebuia sa o opresc cumva.
-   Asculta-ma!  Eu nu mint! Jur pe...pe....JUR PE IUBIREA CARE TI-O PORT! tip nervos si o sarut. Ea se mai zbate un pic dupa se calmeaza si-mi raspunde la sarut. Ne sarutam cu foc. Avea niste buze moi si dulci mai rau ca mierea. Cand am terminat, ea avea o fata socata. Se uita in ochii mei si incet, incet au inceput sa-si faca aparitia lacrimile in ochii ei.

DPV: Danelle
     Raman socata. Nu puteam crede ce tocmai am facut.”M-a sarutat! Dar...de ce plang?” , ” Plangi de fericire, idioato!”. ” Jur pe iubirea ce ti-o port!” , ”Jur pe iubirea ce ti-o port!” , ”Jur pe iubirea ce ti-o port!” Asta imi rasuna in minte. Numai puteam de fericire. Nu puteam sa cred ca el a spus asta. Dar stiam ca trebuia sa spun adevarul.
-   Kanji, oricat mi'ai spune asta, stii ca odata si odata tot o sa trebuiasca sa le spui adevarul. Si e mult mai bine acum, decat mai tarziu. Sti si tu asta! ii reprosesz trista. El se uita la mine oftand.
-   Haide! imi spune si ma i'a de mana calm.
-   Unde? intreb nedumerita.
-   Sa le spunem adevarul. N'avem ce face! asa ai zis si tu. Adevarul trebuie sa iasa la iveala. imi spune si dupa i'am trezit pe toti si i'am adunat in sufragerie. Cu totii era atat de somnorosi incat mai aveau putin si adormeau in picioare. Niall chiar adormise:))
-   V'am adunat pe toti aici ca sa va spun ceva. Ceva ce nu o sa va placa, va asigur. incepe discursul Kanji. Stateam de el si in sustineam, il tineam de mana aratandu'i ca nu e singur.
-   Ce anume ai sa ne zici acum, ne poti zice dimineata! spune somnoros Liam si da sa se intoarca spre scari.
-   Stai, Liam, te rog, va rog sa'l ascultati. Credeti'ma ca va intereseaza. Este in legatura cu rapirea Laylei. le spun calma. Ei imediat ciulesc ueschile iar Niall se trezeste.
-   Hmm...deci....offf e foarte greu pentru mine sa zic asta si credeti'ma nu mi'e usor deloc. O sa incep cu inceputul asa ca va sugerez sa stati jos....bun. Deci mama mea era servitoare in casa unui om foarte bogat iar el...el a violat'o si asa am ajuns eu pe lume. Ea a devenit animalul lui de companie. Isi batea joc de ea in ultimul hal. Eu, stateam cu o bona. Rar o vedeam pe mama, iar cand o vedeam, era plina de vanatai, de julituri, dar ea tot zambea cand ma vedea. Pana intr'o zi cand acel om, a vandut'o, a dat'o la produs. Dar inainte de asta, ea a ramas din nou gravida. El a lasat'o sa nasca in speranta ca va face un baiat, pe care'l va face ca si el....un mafiot. Dar cand a vazut ca e fata, a zambit si a spus: " Asta va fi urmatorul meu animal de companie!"  Si asa a fost. Eu am devenit un asasin, eram antrenat zi si noapte ca sa devin un...mosntru. Ca sa devin ca...el. La varsta de 10 ani am omorît prima data. Nu vroiam sa fac asta, dar "tatal" meu m'a amenintat ca daca nu devin unealta lui, imi va omorî sora. Si nu vroiam asta. Dupa ce a nascut'o, criminalul ala a dat'o la produs pe mama. Handicapatul care a cumparat'o, dupa un an, a ......omorît'o. Cand am auzit asta, am jurat ca il voi omorî pe asa zisul meu tata si pe criminalul care a facut asta.
    Dupa ce am terminat de povestit, Danelle avea lacrimi in ochi, Maya se uita trista la mine si Nicole era tinuta in brate de Zayn. Cu totii se uitau tristi si socati la mine.
-   Bun, si ce legatura are asta cu rapirea Laylei? ma intreaba calm si uimit Harry. Ma uit la Danelle iar ea da din cap incurajator spre mine.
-   Ei bine, cu o saptamana inainte sa ma cunoasteti pe mine in parcul de distractii, am primit ordin sa o.....ucid la Layla deoarece ea nu stiu ce i'a facut "tatalui" meu. La inceput asta a fost planul, sa ma apropii de voi si de Layla si cand se astepta mai putin, actionam. Dar... - nu am mai putut continua deoarece obrazul meu a facut contact cu pumnul lui Louis. Cad pe jos, si'mi duc mana la locul cu pricina.
-   Adica...adica tu te'ai prefacut in tot acest timp ca'ti pasa de noi si de ea si....si..cand de fapt tu..tu..planuiai pe la spatele nostru sa o omori!!!??? Esti un...un..criminal la fel ca taica'tau! zbiara nervos catre mine.
-   Louis! Lasa'l sa termine! Asculta'l pana la capat! tipa la randul ei, Danelle ingrijorata.
-   Dany...lasa'l, are dreptate. Dar...-dupa cum am spus inainte sa fiu intrerupt,- dupa ce am vazut, cu va comportati cu mine, intre voi, am....m'am simtit ca intr'o adevarata familie. Si stiu ca nu o sa ma credeti, si ca probabil ma veti urî, dar, inainte de asta, recunosc ca am incercat sa o omor, dar...nu am putut sa duc pana la capat asa, asa ca atunci cand ala m'a sunat sa'i confirm ca am omorît'o, i'am spus ca nu, iar el, mi'a spus ca daca nu i'o voi aduce la el, o va omorî pe sora mea. I'am zis ca o voi face dar, n'am facut'o. Iar acum la ceremonie, cred ca el se saturase sa mai astepte, a trimis....cel mai de temut criminal al lui, sau ma rog criminala a lui.
-   Blonda! spun toti deodata.
-   Ah, daca stiam ca ea e de la inceput, as fi omorît'o foarte usor! spune Nicole zambind nervoasa.
-   Nu puteai, crede'ma. La nastere a fost furata de Guvern si au fost facute experimente pe ea. Iar acum e de neinvins. Are puteri supranaturale. De'aia eram eu cu eram cand am coborat pe scari.
-   Imposibil! Am auzit de asa ceva dar nu credeam ca e adevarat. Stiam ca doar doi oameni au fost facti cobai pentru experimente. Kabuto Yakushi si o femeie dar nu stiu cum o cheama. ne explica Nicole calma.
-   Da, Rebekah Marin. Ea e tipa care a rapit'o pe Layla. Si sunt trei persoane cu astfel de puteri. Doar ca a treia nu e asa de puternica ca ceilalti doi.
-   Cine e? intreaba curioasa Danelle, deoarece despre asta nu i'am spus in acea noapte.
-   .... Nu conteaza asta acum. Trebuie sa ne ferim de ei ceilalti doi neaparat. Trebuie sa mergem la sediu maine si sa plecam in misiune. O sa mergem dupa Layla.
-   Ohhoohoo....stai asa! Tu nici macar nu ne'ai intrebat daca vrem sa mergem cu tine, sau daca nu te iertam sau daca nu te bagam la inchisoare pentru toate crimele pe care le'ai facut pana acum! tipa nervoasa Maya.
-   Nu are importanta asta acum! O sa fiu fericit  la inchisoare DUPA ce o salvam pe Layla, iar cand putem imi faceti si mie o favoare si sa o salvam si pe sora mea? Va rog! incerc sa'i induplec oftand.
   Ei acceptara pana la urma. Dupa au aflat ca Danelle stia de toate astea, si au inceput sa tipe la ea, ca de ce nu le'a spus. In fine, pana la urma totul s'a terminat cu bine atunci. Ne'am indreptat spre camere si am dormit pana pe la vreo 07:23, cand ne'am trezit ca sa plecam la sediu si sa'l anuntam pe Jhon de toate intamplarile.
    In timp ce eram in masina ma uitam la fiecare'n parte. " Nu m'am asteptat sa ma accepte asa de usor, tinand cont ceea ce sunt.....Ei chiar au o inima mare. Ma bucur sa am niste prieteni ca ei:D. Ma bucur ca i'am intalnit "

Capitolul 16: Ceremonia si Rapirea

    Au trecut cateva zile de la incidentul dintre Kanji si Danelle. Danelle ne spusese in mare parte ce s'a intamplat. Era chiar tare dupa parerea mea. In prezent ma aflu in sala de sport.
    Simteam ritmul melodiei trecand prin mine. Dansul era singurul lucru care ma facea sa uit ca aveam amnezie in acel moment. Doctorul a spus ca trebuie sa i'au niste medicamente care ma pot ajuta. Desi aveau un gust ce lasau de dorit, trebuia sa le iau.
    Melodia se termina, iar eu ma ridic de jos si ma grabesc pe scari sa'mi i'au pastilele. Ajung in bucatarie, le i'au din dulap, imi i'au un pahar cu apa si dau pastilele pe gat. In acest timp, in bucatarie intra Maya pregatita sa iasa in oras.
-   Ce faci? in o intreb zambind.
-   Bine, tu? imi raspunde iar eu ma asez pe scaun.
-   Bine, tocmai am venit din sala de sport. Am avut o ora de dans:P
-   Auzi, ai vrea sa vii cu mine la mall? ca trebuie sa'mi cumpar o rochi pentru ceremonie.
-   Ce ceremonie? o intreb curioasa.
-   Ah....nu stiai? pai....evident.....iarta'ma.....am uitat ca ai amnezie. Uneori, chiar pare ca n'ai. Ei bine, este o ceremonie anuala la S.W.A.T.,trebuie sa se prezinte toti agenti. E un fel de...bal al agentilor. imi explica zambind.
-   Atunci pot sa'mi i'au si eu o rochie? o intreb entuziasmata.
-   Sigur! Hai! imi spune si ma i'a de mana indreptandu'ne spre usa. Iesim din casa, ne urcam in masina si pornim in viteza spre mall.
    Ajungem, coboram din masina si intram in mall.
-   Dar unde se va tine ceremonia? o intreb curioasa.
-   Pai, se a tine la Londra. Abea astept! imi spune zambind in timp ce intram intr'un magazin cu rochii. Erau  foarte frumoase, de toate culorile.
    Maya se indreapta spre o rochie mov cu putin argintiu. o i'a si se indreapta spre cabina de proba. Dar inainte sa intre se intoarce spre mine:
-   Alegeti si tu cateva si probeaza'le! suna mai mult ca o porunca dar nu m'am impotrivit! M'am plimbat absenta printre miile de rochii.Pana la urma am luat vreo 3 rochii si m'am dus si eu in cabina de proba. I'au o rochie si o pun pe mine. Ii inchid fermoarul, si ies afara sa ma vad in oglinda si sa ma vada si Maya.
    Rochia ei ii venea foarte bine, dar...nu stiu, parca nu era culoarea ei.
-   Hey, cum imi sta? o intreb calma.
-   Wow, arati superb, dar...hmm...nu prea merge cu culoarea parului tau. imi dau ochii peste cap cand imi facu' semn sa ma intorc in cabina si sa o i'au pe urmatoarea.
    Am tinut'o asa vreo trei ore. Pana la urma ne'am ales rochiile potrivite.
    Ajungem acasa obosite rau! Nu mai vreau shopping.
-   Off.....am scapat si de asta. spun si ma trantesc pe canapea zambind obosita. Maya se arunca langa mine razand de fata mea obosita. " De parca fata e e mai tare!" gandesc si ii scot limba.
-   Ai vazut bunaciunea aia care statea in spatele meu? Atunci cand eram la KFC. spune iar eu incep sa rad.
-   Frt, mai aveai umpic si te impiedicai doar ca sa te observe. zic si ii dau cu perna usor in cap razand. Ea se inrosi si incepe sa rada. Incepem o usoara bataie cu perne pana cand cineva isi curata gatul.
-   Bunaciune...ha? se aude de langa scari vocea nervoasa a lu Harry. Maya si cu mine inghetam de frica.
-   Am auzit de la Louis ca atunci cand Harry e nervos incepe sa tipe si sa faca ca o mata strangulata de gat. ii soptesc eu la ureche Mayei care nu se mai putea abtine si a inceput sa rada de cred ca o auzeau si vecinii:)). Eu neputand rezista incep si eu sa rad. Radeam amandoua ca doua nebune. Oricine ne'ar fi vazut ar fi zis ca suntem scapate de la 9.
-   Radeti, nu? ii aud vocea in spatele nostru. Ma uit la Maya care incetase sa rada. Eu il vad cum are perna pregatita de atatc. " Asa facem? bine Hazza, te'ai pus cu cine nu trebuia!" gandesc si ii fac semn Mayei sa i'a perna in mana. O i'a si asteapta semnalul meu.
   "Unu,Doi, Trei....Si"
-   ACUM!!! tip si Maya sare alaturi de mine pe canapea apoi pe Harry care era luat prin surprindere. Cazuse pe jos, asaltat de noi. Radeam toti trei ca nebunii. Harry, nu stiu cum imi luase perna si jocul se inversa. Eu incep sa alerg prin sufragerie cu Harry in urma mea si Maya in urma lui:)) Eram ca soarecele, pisica si cainele:))).
   Maya il prinde pana la urma pe Harry si cad amandoi pe jos, unul peste altul. Atunci am stiut ca era momentul sa'i las singuri, asa ca ma intrept usor spre scari cand deodata ma simteam ca si cum cineva imi daduse cu ceva in cap. In minte au inceput sa'mi apara diferite imagini cu mine si cu baietii pe  care nu le stiusem pana atunci. Cand se termina, cad in genunchi facand un mic zgomot, pe care din pacate cei doi morezi il auzira, si venira in graba spre mine.
-   Layla, esti bine? ma intreaba alarmata Maya.
-   D...da... sunt bine. Doar am ametit putin. incerc sa zambesc dar imi iesi mai mult o strambatura.
-   Haide sa te ducem in pat. imi spune Harry, si nici nu'mi dadu timp sa ripostez ca ma luase in brate si ma cara pe scari pana'n camera mea si ma aseza pe pat.
-   Vei sta in pat. Ma duc sa sun doctorul. Nu e bine sa ai ameteli cand ai amnezie. imi spune Maya calma scotandu'si telefonul din buzunar.
-  Nu! Pe bune! Sunt bine! incerc sa'i linsitesc si sa fac sa ma creada. Nu'mi placea sa'i mint, dar nu trebuiau sa stie. Trebuia sa ramana secret pana imi amintesc tot.
    Pana la urma i'am convins, dar nu pentru mult timp.
    Zilele au trecut ca vantul si ziua ceremonie a venit. Intre timp eu am mai avut ameteli si flash'uri, dar inca nu mi'am revenit complet. Danelle si Kanji stateau aproape tot timpul impreuna, era clar ca era ceva intre ei, si ma bucur pentru ei:d. Nicole cu Zayn, sunt in relatii foarte bune, sau asa credeam eu pana intr'o zi cand i'am auzit certandu'se pentru tweet'uri. Se pare ca fanele nu erau tocmai deacord cu ea si ii dadeau numai hate'uri si comm'uri foarte urate. Dar i'am lasat in pace. Stiam ca Zayn se va ocupa de tot:d. Si nu se vor desparti. Maya si harry, sunt la fel, indragostiti pana peste urechi unul de altul:D. Niall si Liam....din pacate n'au partenere, iar eu cu Louis ne gandeam sa le gasim pe cineva.Eram in avion spre Londra. Amintirile care imi mai veneau din cand in cand, imi aratau ca am mai fost odata in Londra. Hmm...pun pariu ca e foarte frumos acolo:D.

     In fine, revenind in prezent, tocmai ma imbracam cu rochia pe care am luat'o din mall. Imi las parul liber si ma machez cu putin auriu si alb pe la orichi si obisnuitul rimel. Maya se machease cu putin portocaliu si cu rimel. Danelle cu negru si cu albastru inchis si evident rimel. Iar Nicole, cu putin albastru si argintiu si evident rimel. Toate eram superbe. Baietii cand ne'au vazut au ramas socati. Aveau gurile cascate.
   Dupa ne'am urcat in masina si am pornit spre restaurantul unde se tinea balul. Cand am ajuns toate privirile erau asupra noastra. Zayn le zambea tuturor fetelor, si femeilor iar ele.....efectiv erau OMG!!:))). Nicole ii mai ardea cate o palma iar Zayn spunea " Iubitele, ce sa le faci daca sunt geloase." iar pe mine ma bufnea rasul.

DPV: Kanji
    De cand am intrat in sala, o fata ne tot privea, si nu inteleg de ce. Se pare ca nimeni nu si'a dat seama de asta. E o tipa blonda cu ochii albastri. Era frumoasa, si imi parea cunoscuta de undeva dar nu stiu de unde. Apoi i'am vazut tatuajul de pe piciorul drept. Am ramas socat. Ala era semnul Yakuzei! Poate va intrebati de ce nu am si eu unul , nu? Ei bine, eu n'am vrut sa'mi fac. Nu'mi plac tatuajele.
    Daca ea era aici inseamna ca "Tata" s'a hotarat sa astepte si a trimis pe altcineva in locul meu. " Trebuie sa o anunt pe Danelle! Repede! Daca femeia aia e cine cred eu ca e...atunci o vom pati urat de tot!" O cautam pe Dany, prin multimea aia dar fara succes.
    In timp ce cautam intru in cineva fara sa vreau. Ma intorc si vad parul rosu al Mayei.
-    Hey! Ai grija pe unde mergi! ma atentioneaza ea uitandu'se urat la mine. Eu ii zambesc.
-   Ok! Auzi ai vazut'o pe Danelle? o intreb calm.
-   Pai nu, dar tu ai vazut'o pe Layla? Era langa mine acum cateva minute vorbind cu o tipa blonda, si acum numai e. imi spune ingrijorata. " O tipa blonda? Nu poate fi! Fir'ar!"
-   Trebuie sa o gasim, repede! ii spun lunad'o de mana si o caram prin multime. Ea la un moment dat se zmucise din mana mea si se uita urat la mine.

-   Ce s'a intamplat? De ce trebuie sa o gasim repede? ma intreaba nedumerita. Oftez
-   Pentru ca e in mare pericol. Asa ca fa bine si caut'o! ii spun si plec de langa ea in cautarea blondei deoarece unde era blonda era si Layla.
    Din intamplare o vad urcand niste scari alaturi de bruneta. Incep sa alerg spre ele. Blonda vazandu'ma incepe sa fuga si ea, lunad'o de mana la Layla. Fugeam pe scari in urma lor.
   Ajungem pe cladire, unde le astepta un elicopter. Tremuram de frica pentru Layla.
-    Layla! Nu! Stai pe loc! tipam ca nebunu la ea dar ea nici nu ma auzea. Blonda imi zambi. Dintr'o data ma i'a o durere de cap insuportabila, ceea ce mi'a confirmat banuielile. Ea era, Rebekah Marian, una din cei trei mutanti care lucreaza pentru Yakuza. Sau ma rog, nu erau mutanti. De mici au fost luati de la sanul mamei lor si guvernul a facut exparimente pe ei.
-    Sefu' iti transmite ca ai decazut Kanji. atat imi spune si se urca in elicopter alaturi de Layla care era controlata de blonda.
   Mie inca nu'mi trecuse durerea de cap, dar am reusit sa cobor scarile si dau de Maya. Ea vazaandu'ma in halul in care sunt, se alarmeaza.
-   Ce ai patit?
-   Layla a fost rapita! atat am spus ca in momentul urmator cad in genunchi de durere.

DPV: Danelle
    Ajungem la bal si totul era foarte frumos. Dupa cateva minute imi dau seama ca suntem urmariti de o tipa blonda, care se uita cam insistent la Kanji.
    Dupa o ora de cand ajunsesem se pare ca blonda vorbea acum cu Layla.Toate bune, pana cand vad ca Layla pleaca cu ea spre niste scari. Le urmaresc si o aud pe blonda vorbind la telefon:
-   Da, am luat pachetul.....Da....Cei spun lu' Kanji? .....Am inteles......Da.....Da, cred ca stie ca sunt aici. Se pare ca a fost o ideie grozava sa colaboram cu el...Da...Am inteles, ma indrept acum spre elicopter. spune si inchide telefonul. Eu eram impietrita langa perete. " Nu se poate! Kanji a ajutat'o????? Dar e imposibil, chiar el mi'a spus ca....nu va lasa pe nimeni sa se atinga de Layla. Va plati pentru asta!" gandesc iar in secunda urmatoare il vad pe Kanji venind spre ele doua. Ele fug pe scari cu Kanji pe urmele lor. N'am mai stat sa vad ce se intampla si plec de acolo. stiu ca nu era bine ce faceam si ca Layla putea fi rapita dar, nun stiu e ceva la femeia aia acre ma face sa stau departe de ele. Parca eram teleghidata.
    Inchid ochii dupa ii deschid si era parca uitasem ceva important. Dupa cateva minute o aud pe Maya cum striga la Kanji. Asa ca ma apropii:
-   Cum adica a fost rapita? Ce vrei sa apui cu asta? tipa Maya nervoasa scuturandu'l pe Kanji care saracul vedea dublu.
-    Vreau sa spun ca a fost rapita! tipa si Kanji enervat de purtarea roscatei.
-   Treuie sa mergem la sediul din Londra. Repede! spune Maya nervoasa. Scoate telefonul din geanta si apeleaza.
-   Alo? Nicole, avem o urgenta! Layla a fost rapita! Aduna gasca si ne vedem in fata restaurantului. Da, hai pa! spune si inchide. Il ajuta pe Kanji sa se ridice, dupa care ma i'a si pe mine de mana si incercam sa ne strecuram prin multime. Ajungem in fata restaurantului, unde ii gasim pe ceilalti avand niste fete ingrozite.
-   Cum adica Layla a fost rapita!? sare nervos Louis spre Maya. Ea se uita calma la el.
-   Nicole suna'l pe Jhon si anunta'l de rapire! Iar noi trebuie sa ne indreptam  spre hotel si sa ne odihnim ca maine va fi o zi grea! Si nu accept niciun refuz sau comentariu! spune aspru spre Niall si Louis care vroiau sa protesteze. Ei au tacut, n'aveau ce sa faca.
    Ajungem la hotel. Eu dormeam cu Kanji in camera. Ajungem in camera si eu ma duc la baie sa ma schimb. Cand ies il vad pe Kanji stand intins pe pat uitandu'se la tavan. Cred ca e timpul sa acctionez.
-   Cum ai putut?! soptesc simtind cum sangele incepe sa'mi circule prin vene mai repede.
-   Adica? ma intreaba nedumerit.
-   Cum ai putut sa o ajuti pe blonda sa o rapeasca pe Layla?! tip nervoasa. Ma uitam la el iar el se uita la mine de parca as fi fost nebuna.
-   Ce am facut?! ma intreaba socat.
-   Oh....nu te preface ca nu stii! Am auzit cu urechile mele cum blonda aia vorbea cu cineva despre tine! Si spunea ce bine ai ajutat'o! Eram sigura ca te'ai schimbat! Am avut incredere IN TINE!!!!! zbier ultimele doua cuvinte. In secunda urmatoare ies din camera si fug pe hol cu Kanji pe urmele mele.
    Ce se va intampla in continuare? Layla va muri? Kanji si danelle se vor impaca? Asta veti afla numai daca veti citi capitolele urmatoare!:D

Capitolul 15: Nopti Albe si Probleme...

     Ajungem intr'un final acasa rupti de oboseala. Se pare ca nimeni nu mai era treaz, cu toti s'au dus la culcare. Am intrat in camera mea si Louis s'a dus in a lui. Imi dau rolele jos, ma dezbrac si ma duc sa fac dush. Dar cand sa ies de sub apa imi dau seama ca mi'am uitat pijamalele in camera. Imi infasor prosopul in jurul meu strans si ies din baie. Cand ies din baie, il vad pe Louis uitandu'se la mine cu gura cascata. De uimire scapa plapuma si pernele pe care le avea in mana. Eu rusinoasa si timida, ma intorc cu spatele si intru'n baie rosie la fata.
-   Aaaah....iarta'ma dar...dar n'am stiut ca ieseai din dush. imi spune balbaindu'se timid.
-   Nu'i nimic. N'aveai de unde sa stii. Deci de ce ai venit? il intreb scotand dupa usa doar capul uitandu'ma curioasa la el.
-   Aaa.... pai....cand am intrat in camera mea, paturile erau ocupate de Liam si Niall, iar Liam s'a intins pe tot patul, asa ca nu pot sa stau cu el in pat, iar cu Niall...nu  multumesc. Asa ca m'am gandit ...adica mi'a trecut prin minte....ah...nu, adica tu erai singura care statea singura in camera si...ma gandeam daca ma lasi sa dorm cu tine? Nu o sa sforai, si o sa dorm pe jos daca nu vrei sa dorm cu tine. imi explica timid...-si vorbea foarte repede de abea am inteles ce mi'a zis- iar eu politicoasa din fire...accept.
-   Ok....so....ai putea sa....sa'mi dai si mie pijamaua de  pe pat....ca am uitat'o ca proasta:P. il rog iar el cand aude imi zambi amuzat. Eu ii scot limba jucaus si dupa intru in baie sa ma schimb. Dupa ce termin, ies si ma uit la Louis. El statea pe canapea si se uita la mine "gata de culcare". Imi era mila de el, cum se ghemuia in acea canapea foarte tare.  Il las in pace. Vroiam sa vad cat rezista.
    Ma bag in pat si sting lumina. Ma intorc cu spatele la canapea si inchid ochii. "Vreau sa'mi amintesc. Vreau...sa...sa stiu cine sunt. Ma simt bine cu Louis...dar parca simt ca nu'l cunosc intr'adevar:(. Vreau sa simt ca'l cunosc, sa stiu...ca e al meu, cum am scris in jurnal. Vreau sa simt ca Maya si Nicole sunt prietenele mele cele mai bune. Vreau...vreau sa simt ca....baietii, Kanji, Danelle...sunt alaturi de mine, asa cum mi'au promis. Simt ca sunt aproape sa'mi amintesc...dar ceva ma impiedica....ca o umbra, care nu vrea sa fiu...din nou...eu."  Ma simteam goala pe dinauntru. Simteam ca nu sunt intreaga fara acele amintiri.
    Il aud pe Louis miscandu'se incontinuu si injurand incet ca sa nu aud eu- dar tot auzeam:))- in canapea. Oftez si ma ridic in fund. Aprind veioza de langa mine, si ma uit la el. Satenul se ridica si se uita la mine curios.
-   Vino in pat. ii spun calma uitandu'ma la el, iar el...ei bine, nu voia sa ma refuze asa ca...accepta oferta mea cu mare placere. Era bucuros ca scapa de acea canapea tare. Se aseaza langa mine si se intoarce cu spatele la mine, dar dupa cateva secunde se intoarce si se uita la mine:
-   Multumesc! imi spune si dupa ma pupa pe obraz dulce. Gosh...simteam ca zbor.  Dupa care se intoarce la loc cu spatele. Sting lumina si ma bag sub patura. Ma intorc cu spatele la el si incerc sa adorm.
    Trecuse deja o ora de cand incercam eu sa adorm, fara rezultat. Mintea mea era cu gandul la persoana de langa mine.
La.G:    " Sa ma intorc? Oare a adormit? Dar daca se intoarce el? " Capul meu era plin cu intrebari de acest fel:)). Imi era foarte cald. Si nu era de la caldura de afara:)).
Lo.G:    " Sa ma intorc? Oare a adormit? Nu cured...adica sigur ca a adormit. As vrea sa o vad cu doarme...poate daca m'as intoarce? Dar daca se intoarce si ea? offff.....de ce trebuia sa vin aici, cand aveam canapeaua din sufragerie- care e cu mult mai buna decat asta din camera Laylei:D. "Gandeam emotionat. " Nu pot sa cred ca dorm cu ea! " Voiam sa'si aduca mai repede aminte de mine, de noi.
La.G:    " Mai bine m'as intoarce....n'avea cum sa se intoarca si el in acelasi timp cu mine!"
Lo.G:    " Mai bine m'as intoarce...n'are cum sa se intoarca si ea in acelasi timp cu mine!"
     Asa ca m'am intors. Dar se pare ca si Louis avea aceeasi ideie, asa ca am ajuns, ca doar cativa centimetri sa ne desparta. Impietresc speriata, uitandu'ma socata la el. Se pare ca nici el nu se astepta sa ma intorc.
                           " S'a intors! "                                                 " S'a intors! " 
      Amandoi aveam niste fete....de zici ca eram intr'un film. Eu inchid ochii incercand sa nu vada ca am plans mai devreme, si sa ii arat sa nu m'a socat faptul ca si el s'a intors in acelasi timp cu mine! Simteam cum ma trec apele pe tot corpul. Era clar...aveam emotii:)). Deodata mi se facuse cald si mi'am dat patura jos de pe mine. Oftez si ma intorc cu spatele la el.
Lo. Pov: Drace...cum se face ca de fiecare data facem la fel? Se pare ca a avut aceeasi ideie ca mine!" gandeam in timp ce ma uitam in ochii ei verzi ca de smarald, care acum straluceau din cauza ca ....mai devreme a plans. Chiar daca eram pe canapea, ii puteam auzi sughiturile si simteam ca plangea. Vad ca se intoarce cu spatele la mine, probabil sa nu vad eu ca a plans. Asa ca...o i'au in brate, sa'i arat ca nu e singura.
La.Pov:  Dupa cateva minute simt doua brate in jurul meu care ma inconjurau protector. Va aduceti minte despre faptul ca ma simteam goala? Ei bine acum.....ma simt....aproape intreaga. Ma simteam atat de bine in bratele lui, dar....nu puteam sta asa. Ma intorc la el din instinct :
-    Ce faci? il intreb cu o fata gen: " Sper ca nu o sa crezi ca o sa te las sa stai asa...nu?
-    Pai...am crezut ca nu poti sa dormi....si m'am gandit ca'ti va fi mult mai usor sa dormi. incearca el sa gaseasca o scuza.
-    Da....si chiar crezi ca pot sa dorm cand un baiat ma tine'n brate? il intreb ironica. " Evident ca pot dormi!....Cred ca as dormi o saptamana in bratele lui:D "
-    Da....adica nu! Nu! incearca sa se balbaie dar il opresc si ii dau bratul jos de pe mine oftand. Il aud bombanind ceva neclar. Tot ce am inteles era: " ...fir'ar ea de amnezie!"

In camera Mayei si'a lui Harry

-    Crezi ca au ajuns? intreaba chicotind Maya.
-    Cu siguranta! Nu'l auzi pe Louis cum merge?Cred ca l'ar trezi si pe Niall- care crede'ma, e foarte greu de trezit:D.
-    Eh...lasa'i! O sa se descurce ei. Probabil vor dormi impreuna .....comform planului.sopteste maya razand. Dupa se bag la culcare, dormind imbratisati.

In camera mea

    Dimineata, m'am trezit langa Louis....care...ma tinea in brate! Eram cu spatele la el, si am putut sa'i simt pieptul care se misca din cauza respiratiei. Stai o secunda! Pieptul???? Ma intors usor, sa nu'l trezesc si vad ca... era la BUSTUL GOL!!! Raman socata! Ma uitam la el si zici ca era un inger, fara aripi.
    Incerc sa ma ridic, dupa cateva minute, dar nu pot din cauza lui. Bratul lui era foarte puternic si parca nu voia sa ma lase la plec. " Asa ceva e chiar culmea! Dupa ce ca nu am putut dormi din cauza lui- ca a sforait mai rau ca un porc! - acum numai pot sa ma ridic tot din cauza lui!! " 
-    Louis.....TREZESTE-TE!!!! tip nervoasa iar saracul Louis cade pe parte cealalta a patului zbierand speriat:

-    Ce? Cum? Unde? Gata sunt treaz sa traiti! tipa si se pune intr'o pozitie ca in aramata si executa salutul militar:)). Doamne daca l'ati fi vazut!!=)). ...ciufulit cu era, la bustul col, si in pantaloni lungi dungati:))., zici ca era betiv de 2 ani:)).
     Ma uitam la el in incep sa rad cu lacrimi. Dadeam cu pumnii in perna si radeam ca nebuna. Louis se uita la mine nervos.
-    A da? Deci asa facem ...nu? imi spune si'n momentul urmator sare pe pat peste mine, dar cum eu sunt mai agila, am scapat si am fugit spre usa tipand: " Nu ma prinzi!! Na na na na na na!!!!!"
    El nervos vine dupa mine. Eu fug pe scari in sufragerie, iar satenul coboara dupa mine, ocoleste canapeaua si'mi sare'n fata. Ma opresc la timp si ma intorc tipand si razand.
    Ii aruncam tot ce'mi statea in cale, iar el le punea la loc cum eram, in timp ce alerga dupa mine. Noi nu ne'am dat seama ca eram filmati de zayn si Niall. Maya facea poze, iar Nicole cu Liam erau in bucatarie ajutandu'l pe Harry cu micul dejun.
    Dupa juma' de ora de alergat, Louis ma prinde de talie si cadem amandoi pe canapea. Incep sa rad deoarece incepe sa ma gadile. ma simteam asa de bine...parca nu mai voiam sa plec din bratele lui. Dar evident, ca cineva sau ceva trebuia sa ne intrerupa. iar acel cineva este chiar Kanji:
-    Ohh...luati'va o camera! spune in timp ce intra in casa. Eu imi dau ochii peste cap oftand. Ma uit la el si vad ca venise impreuna cu Danelle.
    Ne ridicam si mergem in bucatarie deoarece Nico ne'a anuntat ca masa era gata. Ne asezam linistiti si incepem sa mancam. Mancam in liniste deplina. Chiar si Niall care am auzit ca este cel mai galagios din trupa, acum tacea malc.
-    Niall, esti bine? il intreb scotandu'l din visare.
-    Da...sunt bine, doar ca ma gandeam. Ma doare ca....ca nu'ti amintesti nimic, chiar daca ti'am spus noi totul. ofteaza si se uita in farfuria lui, dupa se ridica. Scuzati'ma, ma duc sa i'au o gura de aer. spune din nou si iese pe terasa. Toti se uitau la mine. Eu oftez si ma ridic, indreptandu'ma spre terasa.
    Afara, Niall statea pe leagan si se uita la padurea din spatele casei, ganditor. Ma apropi si ma asez langa el. Niall isi intoarce privirea spre mine.
-    Niall.....asta e. Stiu ca te doare, si pe mine ma doare ca nu'mi amintesc de voi, dar...asta e....soarta:D. N'am ce sa fac:(. ii spun, incercand sa'l incurajez fara prea mare succes.
-   Layla, stii ca tu esti surioara mea, si daca ti s'ar intampla ceva....eu...noi am muri! Stii asta! imi spune si ma i'a in brate protector. " Nu esti singura. Ma ai pe mine, pe noi! Intotdeauna vei fi surioara mea cea mica! I luv u! " ( Cand scriu cu galben sunt gandurile lu' Niall. )
    Dupa ce ne despartim, intram in casa zambind, cat de cat. Observ ca Danelle cu Kanji numai erau. ma intreb de ce au plecat?

-   Hey, de ce au plecat Dany cu Kanji??? ii intreb curioasa pe baieti. Ei au dat din umeri. Oftez si ma asez pe canapea. Dupa cateva minute fiecare s'a dus la treaba lui: Harry si Maya s'au dus in parc,Zayn si Nico s'au dus la plimbare cu bicicleta iar Liam se duse in camera lui sa citeasca o carte si poate sa mai intre pe Twitter. Niall cum aude de Twitter sare'n sus si urca scarie dupa Liam. Am mai ramas doar eu cu Louis.  Nu stiam ce sa facem. Se pare ca el vroia sa se uite la tv, dar eu aveam pofta de dansat asa ca m'am dus in sala de la subsol si mi'am dat drumul ca combina si am inceput sa dansez.

DPV: Kanji
    Simt cum imi vibreaza telefonul in buzunar Il i'au si cand ma uit vad ca era tata." ohh..alt moment nu stia si el sa aleaga?" gandesc si le spun dupa baietilor ca tre sa plec. Ies din casa si intru'n masina si raspund la telefon:
-   Da, cei? spun calm.
-   " Ai omorat'o?" ma intreaba calm. M'a prins cu garda jos, fir'ar. Mai bine ii spun adevarul, chiar daca o sa mi'o i'au pe coaja.
-   Nu. N'am putut! soptesc oftand nervos in telefon.
-   " POFTIM?!?! Uff....se pare ca trebuie sa le fac eu toate...din nou!" se aude vocea nervoasa a tatalui meu.
-   Adica? Ce vrei sa spui? il intreb asteptandu'ma la cei mai rau.
-   " O s'o omor chiar eu!  tot ce trebuie sa faci este sa mi'o aduci! Nu stiu cum faci, nu ma intereseaza dar eu o vreau!" imi spune nervos, iar eu raman socat.
-   Si daca nu vreau?
-   "Daca nu vrei?.... Atunci i'ati adio de la Caty! " imi spune smechecher. Eu raman socat. Nu putea sa se atinga de ea! Nu'l voi lasa!

-   Bine. Ti'o voi aduce, dar daca te atingi de Caty, te omor! il amenint iar el incepe sa rada.
     Ii inchid telefonul in nas, nervos, nevrand sa'i mai aud vocea.El nu este chiar tatal meu. Ma rog este dar e vitreg. Mama a fost animalul lui de companie, iar cand a aflet ca e gravida, a lasat'o sa traiasca, dar dupa ce m'am nascut, ea a fost vanduta unui alt mafiot iar ala...a omorit'o, cu sange rece! Ei bine poate va intrebati cine'i Caty. Pai ea e sora mea mai mica, si actualul animal de companie la tatalui meu vitreg. Dar lasand asta la o parte, cum sa fac sa o duc la Layla d'aici ca e tot timpul cu Louis.
    Stateam in masina si ma gandeam la Layla. " Daca n'am reusit atunci sa o omor....e clar ca nici de data asta inima nu ma va lasa." Ganmdurile mi'au fost intrerupte de sunetul telefonului:
-   Da?
-   " Hey! Ce faci?" aud vocea vesela a Danellei.
-   Bine. Tu? o intreb calm.
-   " Uite bine. Ma gandeam daca...ai vrea...sa mergem la un suc?" o adud intrebandu'ma putin timida.
-   Bine, vino afara ca sunt in masina. ii spun si inchid. In cateva momente iese din casa si intra'n masina. Era zambitoare ca'ntotdeauna. Imi dau ochii peste cap auzat dupa pornesc masina. O intreb unde mergem iar ea imi spune ca la cea mai apropiata cofetarie.
    Ajungem si coboram din masina. Intram in local si ne asezam la o masa. Ne uitam in liniste in meniuri. Imi aleg o inghetata si o cola. Fata isi alege doua clatite cu Finetti si un Sprite. Dam comanda si stam in liniste. Dupa cateva momete comanda este adusa.
-   Deci...ai ceva sa'mi spui. nu era o intrebare ci o afirmatie. Ea se uita la mine trista parca nu stiu....ar fi aflat ceva ce nu'i placea.
-   Pai....vroiam sa'ti spun ceva...nu stiu...adica stiu ca nu am facut bine...dar nu'mi inspirai incredere...asa ca....am....fost oarecum obligata sa fac asta. imi spune putin trista, evitand sa'mi spuna.
-   Pai zi ce'ai facut?
-   Offf.....o sa'ti spun repede si te rog sa nu te enervezi...ok? imi spune si eu dau afirmativ din cap.
-   Da, hai zi!
-   Ok....so.....ampusunmicrofonintelefonultausiamauzitdiscutiadinmasinacutataltau! imi spune foarte repede incat abea am inteles. Dupa cateva secunde de analizat ceea ce mi'a sus am simtit cum sangele imi clocotea de nervi.
-   CE AI FACUT???? tip ca nebunul si tot localul s'a intors spre mine uimit de iesirea mea, dar mie nu'mi pasa. Ea se uita speriata la mine, dar dupa cateva secunde isi revine. Fata ei era rece...fara sentimente.
-   Ce ai auzit. Si am facut foarte bine, se pare ca intuitia mea nu da gresi niciodata! De cand te'am cunoscut mi s'a parut ce e ceva ciudat cu tine.Sa'ti fie clar: Nu am sa te las sa te atingi de Layla decat peste cadavrul meu! imi spune rece si foarte calma. "Ohh....exact asa'mi mai lipsea!"
-   Asculta! In primul rand eu chiar nu vreau sa o omor, mai ales acum cand e cum e, asa ca nu te pune cu mine, fetito ca o vei pati. Si daca trebuie....chiar am sa trec peste cadavrul tau! o amenint. Nu'mi placea ca trebuia sa fac asta. Inima mea era cat un purice. Nu vroiam sa spun asta, dar trebuia.

-    Kanji, stiu ca nu esti asa. Chiar daca esti un asasin, stiu ca vrei sa te schimbi. imi spune calma...iar eu numai stiam ce sa spun.
-   Nu e adevarat! Cineva ca mine...nu se schimba niciodata Si chiar daca se poate, eu nu vreau sa o fac! Imi place prea mult! ii spun incercant sa o speri...dar am uitat ca ea era un agent special, si ca nu ii era frica de nimic.
-    Atunci daca'ti place asa de mult, ucide'ma chiar acum si chiar aici! imi spune, socandu'ma pe deplin.
    Zambesc.
-   Ei bine, as face'o cu mare placere dar sunt prea multi martori, si nu vreau sa am politia pe cap.
-   Atunci, sa mergem la tine. Asa ma poti omori mai usor si poti sa scapi de mine in cel mai simplu mod:D. imi spune iar eu ma inec cu sucul. O vad cum isi scoate banii din portofel si imi zambeste. Ne ridicam, iesim din local si intram in masina.
    Tot drumul a fost liniste. Din cand in cand o mai priveam pe furis.Se uita pe geam si avea o privire, trista, suparata.iar privirea....resemnata. Eu nu vrioam sa o vad asa! eu vroiam sa'i vad zambetu plin de fericire iar ochii stralucind de veselie.
 
DPV: Danelle
    Ajungem in sfarsit in apartamentul lui. Urcam si intram in casa. Raman placut surprinsa de interior. Intru, ma descalt si ma asez pe canapea. El se aseaza langa mine.
-   Deci, ma ucizi sau nu? il intreb calma. Nu vroiam sa fiu ucisa, dar daca asta trebuia sa fac ca sa aflu informatii.....asta e.  II urmaream privirea calma. Se pare ca ezita. " Ma intreb de ce?"
-   Hmm.....ai zis ca vrei sa te ucid...dar n'ai zis si cum... . imi spune si pot observa un ranjet oarecum malefic aparut pe chipul lui.

-   Adica? il intreb curioasa nestiind la ce se gandeste...desi...aveam o mica banuiala. Il vad cum se apropie de mine, dar eu ma ridic repede si ma intrept sprebucatarie, spunand in urma mea ca aveam pofta de un ceai...asa inainte sa mor:)). " God....nu vreau...adica vreau sa o fac...dar totusi.....nu vreau." " Ba da vrei!" aud o voce in capul meu. " Ba nu vreau!" tip la randul meu in gand. " Poate nu vrei cu altii....dar cu el...sigur vrei! " imi spune calma.
    Cand sa pus pliculetul in cana.... simt doua maini care ma imbratisau pe la spate. Scap pliculetul langa cana, si intepenesc. Ii simteam rasuflarea in ceafa mea, ceea ce trezea sentimente adanc ascunse in inima mea. Ma strange in brate, apropindu'mi corpul de al lui. Iii simteam buzele pe gatul meu, care ma muscau usor.
-   Incete.... incerc sa soptesc sa inceteze....dar nu puteam deoarece ma intoarce si ma saruta. Vroiam sa'l indepartez, fara prea mult succes. Ma musca de buza de jos, iar eu ii raspund la sarut. Dintr'un sarut normal a devenit un sarut salbatic care parea ca nu o sa se mai termine niciodata.
    Fara sa distruga contactul, ma ridica'n brate si ne intreptam spre dormitor. Incepea sa'mi fie frica. Nu prea vrioam...dar si vroiam. Ajungem in dormitor si ma intinde pe pat. Se pune langa mine si imi zambi dulce.
-   Mai vrei sa te omor? ma intreaba calm si zambind.
-   Pai...avand in vedere ce o sa'mi faci...nu:D. ii spun si ma urc peste el acoperindu'i fata de saruturi apasate si dulci. El le accepta bucuros.
    Ii dau tricoul jos, el vazand asta rase, dar nu se lasa mai prejos si imi daduse maieul jos, poftind dupa si la sutien. Eu pe timp ce trecea era mai sigura pe mine. Stiam ca el era alesul. Simteam cum vrea sa'mi dea sutienul jos si dintr'o data curajul s'a dus. Eu m'am dat in spate speriata. Nu vroiam sa'i intalnesc privirea asa ca m'am uitat la patura.Imi era frica, nu stiu de ce....dar imi era.
-   Daca ti'e frica....ne putem opri aici. Nu e nicio problema. il aud soptindu'mi calm. Imi ridic privirea si ma uit timida la el.
-   Nu te superi? il intreb soptind.
-   Nu...n'am de ce sa ma supar:). Este alegerea ta, iar eu nu o pot lua in locul tau:). imi spune iar eu ii sar in brate si incep sa plang usor, soptind: " Sunt o lasa! "
-   Ba nu esti! Nu te mai jigni singura, ca nu rezolvi nimic.  imi sopteste la randul lui, la ureche. Termin cu plansul si ma uit la el.
-   Multumesc! ii spun zambind.
-   Ar fi bine sa dormim, ca maine avem o zi grea. imi spune dandu'se jos din pat, imi i'a tricoul de pe parchet si mi'l arunca. I'ati tricoul pe tine si da'ti pantalonii jos, ca e foarte cald. Il ascult si vad ca se duce in baie. Il intreb si imi spune ca face un dush, ca s'a cam incins. Eu ii zambesc amuzata.
    Intra'n dush, iar eu ma asez cuminte pe pat. Ma uit prin camera.  Avea cateva poze pe rafturi, si pe birou. Camera era vopsita in negrul si rosu. Culorile mele preferate:D.
   Dupa 10 minute vine si el in camera. Avea niste pantaloni scurti pe el si era la bustul gol. Moama...arata super bine:P. Se aseaza pe pat langa mine, ma i'a in brate si ne intindem amandoi pe pat. Eu imi pun capul pe pieptul lui si inchid ochii.
-   Ce ai de gand sa faci acum ca ai aflat ca sunt un asasin? ma intreaba pe neasteptate. Eu deschid ochii.
-   Nimic. Am ajuns la teoria mea, si ma bucur. Nu esti rau, tu doar pretinzi ca esti rau, doar ca sa o tii in viata pe fata aia.....Caty..parca..nu? ii spun calma.
-   Da....ea e sora mea mai mica. imi raspunde iar eu raman socata. Imi povesti dupa tot ce i s'a intamplat, deoaece n'aveam somn. Dupa ce a terminat de povestit, din ochii mei dansau lacrimi care picau pe pieptul lui plin de muschi:).
-   Si ce ai degand sa faci in legatura cu Layla? il intreb curioasa sa vad ce are degand.
-   Pai aici speram sa ma ajuti tu....eu nu stiu nimic. N'am nici cea mai vaga ideie. imi spune iar eu oftez.
-   Eu zic sa gasim maine idei. Ok? il intreb iar eu da din cap aprobator. Eu ii zambesc dulce si dupa stingem lumina si ne culcam, el cu gandul la noaptea asta, iar eu cu gandul la .....noi...si putin la Layla.

Capitolul 14: O posibila amnezie...

      Vedeam numai intuneric. Tot ce imi aminteam era ca avionul s'a prabusit. Incerc sa'mi deschid ochii dar nu pot. Dupa multe incercari reusesc. Tot ce vedeam era alb. "Oare am murit?". Asta era intrebarea care'mi misuna in cap.
    Vederea imi revine incet, incet. Locul unde ma aflam semana, cu o camera de spital. Cred ca asta era. Ma uit prin camera si vad doua geamuri, o masa plina cu flori, patul si...un baiat. Avea parul saten, putin ciufilit, deoarece statea cu capul sprijinit de maini dormind. Ridic usor mana, si il zgaltai putin. El se misca, ridica incet capul somnoros si cand ma vede, ramane socat, cu gura cascata. 
- Layla? Layla! tipa vesel si ma lua in brate. In momentul ala am simtit ceva in mine, dar n'am bagat in seama.
- Cine esti? il intreb nedumerita. El se oprise o clipa din veselia lui si ma privi speriat.
-  Cum adica? Layla nu'ti mai amintesti de mine? ... O Doamne! trebuie sa chem doctorul! spune si fuge ca din pusa pe hol, cu telefonul pregatit sa sune pe cineva.
    Cat timp era el plecat, eu m'am uitat prin camera. Nu era cine stie ce, dar lucrul care mi'a placut cel mai mult au fost florile. Erau asa de colorate si miroseau superb.       
    Dupa cateva minute de asteptat, satenul s'a intors cu doctorul. Dupa ce mi'a facut un control, a dat verdictul:
-   E clar. Are amnezie. E posibil sa fie temporara, dar inca nu stim. spune si iese din camera, alaturi de saten  care ma privea trist in tot acest timp. Imi parea cunoscut dar...nu prea. "Iar singura..." dar n'am apucat sa gandesc prea mult, ca in secunda urmatoare, in camera au dat buzna, cinci baieti si doua fete. Baietii se uitau tristi, iar fetele cum ma vzura, ma luara in brate strans. Cred ca nu si'au dat seama ca sunt conectata la aparate.
-   Layla, esti bine? ma intreaba cea roscata zambind.
-   Cine esti? Si de ce toata lumea ma intreaba daca sunt bine? le intreb nervoasa.
    Ele se uitau la mine ciudat. Nu intelegeau ce se petrece cu mine. Imi era mila de ele,dar eu chiar nu le cunosteam. Voiam sa fiu lasata in pace.
-   Are amnezie. spune calm satenul care tocmai intrase in camera. Se vedea ca a plans deoarece avea ochii rosi. Era asa de frumos cand era trist.Dar parca ma durea sa'l vad asa. Eu vroiam sa'l vad fericit.
-   Poftim?! tipara toti socati uitandu'se ba la mine, ba la saten.

DPV: Louis
   Nu pot sa cred. Chiar a plecat. Ma uitam cum decoleaza avionul pe pista. In cateva minute era in aer. Maua plangea in hohote in bratele lui Harry care incerca sa o consoleze dar nu avea prea mult noroc. Nicole incerca sa se abtina, sa nu planga, dar cand nu a mai vazut avionul, a izbucnit in plans. Zayn o luase in brate suav si ii soptea cuvinte linistitoare care pareau intr'un fel ca o ajutau. Niall plangea. In sopata soptea care ceva, dar eu am inteles numai " De ce? De ce ai placat surioara? ". Asa e. Ea pentru toti a fost, este si va fi surioara noastra mai mica, si iubirea vietii mele.
    Ne'am intors la sediu in trei ore, deoarece fetele au vrut sa mergem la niste cumparaturi ca sa mai uite putin de suparare. Cand ajungem la sediu, Jhon era....plin de lacrimi pe fata, iar restul agentilor incercau sa se abtina, dr nu prea le reusea. Kanji se duce spre Jhon si ii pune mana pe umar:
-   O sa fie bine. O sa vezi, c'o sa fie bine.
-   Ba nu! Nu va fi bine! Avionul s'a prabusit! tipa nemaiputand tine in el durerea. Cu toti am tresarit ca si cand cineva ne'ar da cu ceva in cap. " Avionul s'a prabusit!" , " Avionul s'a prabusit! " , " Avionul s'a prabusit!". Asta era in mintea mea, si cred ca si a celorlalti.
   Toti taceau. Nici musca nu se mai auzea. Maya lesina, iar Nicole pica in genunchi plangand in hohote. Urmatoarele minute au parca ore, iar orele, zi. Jhon si'a revenit in fire, a trimis vreo cinci echipaje si doua elicoptere, plus doua salvari, si o masina de pompieri.
    Dupe ce Maya si'a revenit a pornit impreuna cu Nicole spre unul dintre elicoptere, gata de actiune. Noi trebuia sa ramanem la sediu, si sa asteptam rezultate.
-   Sper sa o gaseasca! sopteste Niall trist.
-   Toti speram asta! spune calm Kanji.
    Dupa vreo doua ore de cautat avionul, am primit mesaj, ca l'au gasit. Dar se pare ca jumatate din pasageri erau morti. " Sper sa nu fie si Layla printre ei...".
    Au gasit'o inconstienta, si foarte grav ranita, tinand in brate un baietel de 10 ani. Doctorul a spus ca e posibil sa intre in coma, si chiar asa s'a intamplat.A stat in coma vreo doua saptamani. Imi era greu sa o vad asa....fara viata, fara sa'i vad stralucirea ochiilor, fara sa o aud razand. De fiecare data cand intram in salon, aveam impresia ca sunetul care indica, pulsul, bipuia incontinu', fara pause, semn ca ea murise, dar dupa il aud bipuind normal.
    In prezent ma aflu in salonul ei alaturi de ceilalti si de doctor.
-   Si cand isi va reveni? intreaba Zayn.
-   Hmmm....asta nu stiu sa va spun. Vom vedea cu timpul.
-   Cat timp o veti tine aici? intreaba Harry oftand, uitandu'se la Layla, care saraca u prea intelegea ce se intampla.
-   Pai avand in vedere ca a stat doua saptamani in coma, si si'a revenit miraculos, presupun ca...o so tinem sub observatie inca doua zile.
    Cu toti oftam si ne uitam la ea.
-    Pai si ce vom face cu ea? Cum o facem sa'si aminteasca de noi? il intreb cu speranta pe doctor. El se uita la mine trist.
-    Incercati sa.....sa'i aratati cateva fotografii cu ea si cu voi. Vorbiti frumos cu ea, nu tipati, si restu' vor veni de la ea.

DPV: Layla
-    Incercati sa......sa'i aratati cateva fotografii cu ea si cu voi. Vorbiti frumos cu ea, nu tipati, si restu'  vor veni de la ea. spune doctorul uitandu'se catre mine calm. " Frate, ' restu' vor veni de la ea'....adica? Ce trebuie sa fac? "
    Se pare ca si ei aveau aceeasi dilema.


Dupa doua zile
    Cele doua zile au trecut foarte repede, deoarece Louis- satenul- m'a facut sa rad, de ma tineam cu mainile de burta. Baiatul asta e foarte haios si nebun. Te face sa zambesti cat e ziua de lunga. Am aflat mai multe lucruri despre mine. Cum ar fi ...ca sunt spion, si  ca eu impreuna cu Maya- roscata- si Nicole-blonda- trebuia sa'i pazim pe baietii din trupa One Direction.
    Am vazut multe poze cu noi de cand eram mici, dar din pacate nu mi'am amintit absolut nimic. Capul meu e o ceata totala.
    Acum sunt in casa "mea". Pun ghilimele deoarece nu'mi amintesc sa fi fost vreodata in ea, dar na...amnezia asta idioata. Ma uitam prin sertare si dulapuri in speranta ca o sa'mi amintesc ceva, dar...din pacate nimic.
    In timp ce cautam, zaresc un sertar cu cheita, dar cum nu am cheita, nu'l puteam deschide. Pana cand trec pe langa un cangur de plus si parca simt ca acolo ar fi respectiva cheita. Scot cangurul pui, si bag mana in marsupiu. De acolo  scot o cheita roz, si in speranta sa fie cea corecta, o bag in broasta, si sertarul face clip, semn ca s'a deschis.
    Deschid sertarul si vad o gramada de poze, un jurnal gros, si multe scriosri de'a lungul timpului. Ridic jurnalul, care era foarte frumos decoral. Pe coperta scris " My Secret ". Era tot roz si avea un lacat din forma de inimioara. Era dragutz. Deschid la prima pagina:

                                                                                                                    27.06.2004
    "Draga Jurnal,

        Azi a fost foarte obositor la antrenamente. Se pare ca Alin n'a glumit cand m'a amenintat cu 600 de genoflexiuni si 100 de flotari. In momentul ala am simtit de parca vroiam sa'l omor! Dar nu puteam face asta, desi el stiam ca asta vreau, pentru ca il injuram la fiecare zece secunde:)). Nu'mi mai simt picioarele sau bratele. Dar partea buna e ca tata ma scoate la o inghetata alaturi de Maya si Nicole care si ele au avut un antrenament aspru! "

    Si mai jos era un desen cu jhon, Nicole, Maya si cu mine la o inghetata, sau mai exact mancand o inghetata. Nu se prea intelege ca a fost desenat de mult.  Dau pagina si incep sa citesc:

                                                                                                     
                                                                                                                         7.11.2007
    "Draga Jurnal,

         Azi implinesc 9 ani. Tata mi'a luat un lantisor din aur cu litera " L", Maya mi'a luat o gramada de carti iar Nicole mi'a luat un aparat de fotografiat. Am primit cate un cadou de la fiecare agent. Si vreu sa'ti spun ca....toata camera mea era plina de jucarii, ursi, lupi, caini, pisici, tigri si alte animale de plus, plus o gramada de flori frumos mirositoare. Sunt foarte fericita!"


    Si mai jos era o poza cu mine-cred- in fata tortuluisi in jurul meu erau o gramada de genti, si angajati. Ce dragutza eram. 

    Am mai sarit cateva pagini ca sa ajung in prezent dar m'am oprit la o poza cu mine si cu un baiat sarutandu'ne. Era foarte frumos baiatul. Iar sub poza scris " My First Love".  Poza era facuta pe data de 9.05.2011. " Hmm...se pare ca am avut primul iubit la 13 ani...Tare!" 
    Am mai sarit cateva pagini si m'am oprit:
                                                                                                                         5.04.2012
    Draga Jurnal,
        Jhon ne'a facut o mare surpriza cum numai el stie sa faca. Ne'a pus sa protejam o trupa One Direction - care app era preferata Mayei. Nu prea imi convenea, pentru ca, trebuia sa stam cu ochii pe ei si nu o sa ne mai lase prea mult in misiuni. Si eu vreau in misiuni! 
    Cu toate ca Louis mi se pare foarte putin dragut, sunt sigura ca toti sunt niste fitosi cu nasul pe sus!"

    Si in josul paginii, era o poza cu One Direction., foarte reusita chiar. " Hmmm....se pare ca nu prea ii placeam pe baieti. Off.....se pare ca eram mai rea, pe atunci:)). " Am dat pagina.

                                                                                                                           
                                                                                                                         20.04.2012
   Draga Jurnal,
       Se pare ca am gresit. Baietii sunt niste nebuni si niste....frati pe care nu i'am avut niciodata. Partea interesanta e ca se pare ca m'am indragostit de Louis. Da stiu, ciudat si....ciudat. Nu stiu daca si el simte asta pentru mine, de fapt sunt sigura dar ma rog, nu mai conteaza. 
      Offf....Maya  Nu vrea sa recunoasca ca il iubeste pe Harry, si asta ma enerveaza la culme, pentru ca e clar ca si el o iubeste dar niciunul nu vrea sa recunoasca. Dar nu e nimic, ca in primul rand ei au prieteni - noi - care sa rezolve problema."

    Iar paginile urmatoare erau poze cu baietii la mare, in mall, in parcul de distractii, in parc, alaturi de noi. "Wow, nu'mi vine sa cred. De ce nu'mi amintesc toate astea? DE CE?" gandeam in timp ce lacrimile cadeau pe fata mea.
   Inchid jurnalul si ma uit intr'un album cu poze de cand eram mica si mana acum. Sub fiecare poza era o descriere sau un proverb sau mai multe chestii colorate de exemplu: " Aici eram cu Niall si Harry pe plaja." ; " Doamne! Louis cu Kanji sunt foarte nebuni:))" ; " Ce bine le sta impreuna, H+M=LOVE " sau " Aici voiau Louis si Liam sa ma arunce in apa, SI AU REUSIT!! ". Timpul trecea iar eu plangeam sau radeam la fiecare poza, incercand sa'mi aduc aminte dar fara succes. " Se pare ca am facut lucruri minunate in trecut, dar chiar daca nu'mi aduc aminte nimic, am o gramada de dovezi ca s'au intamplat! "
    Dupa cateva minute, inchid albumul si ma ridic din pat.  Cobor scarile si intru in bucatarie. Acolo erau Maya si Nicole. Cand am intrat, ele s'au oprit din vorbit si s'au uitat la mine triste.
-   Hey...nu trebuie sa fiti triste...o sa'mi amintesc eu, in timp. incerc sa le inveselesc cat de cat.
-   Dar n'are niciun rost...nici nu ne crezi. imi spune bosumflata Nicole.
-   Ei bine, am cgasit un album cu poze de cand eram mici si pana'n prezent asa ca va cred. Mai ramane sa'mi amintesc si gata!
-   Bine...lasand asta la o parte...baietii vor veni pe la noi, si in drum o vor aduce si pe Danelle, ca sa vina sa vedem toti un film. Ce zici? ma informeaza Maya, acum cu zambetul ei formidabil la gandul ca o sa'l vada pe Harry.
-   Ok! Din cate am inteles Danelle e fata care trebuia sa ma inlocuiasca cat timp eram eu plecata...nu? le intreb zambind dulce.
-   Da. raspund sec amandoua in acelasi timp.
    In juma' de ora, soneria se aude. Ma duc sa deschid. In pragul usii stateau baietii si Danelle zambitori. Maya cum l'a vazut pe Harry, i'a sarit in brate, Zayn cu Nico facand la fel.
-   Hay...ce faceti? ii intampin pe cei care nu erau ocupati:)).
-   Bine. Ce film ati ales ma intreaba Kanji calm.
-   Pai...intrebati'o pe Maya, deoarece ea s'a ocupat de tot.
     In cateva minute totul era pregatit. Popcornul era pe masa, filmul era in DVD, iar noi eram pe canapea. Filmul ales de Maya era Jhon Carter. Era foarte amuzant si interesant in acelasi timp. Dar si putin trist.  Louis se uita din cand in cand la mine, si eu faceam la fel :P, dar na ce sa'i faci... .
     Dupa o ora de ras, plans- dar cel mai mult ras- ne decidem sa mergem in parc cu rolele.  dar partea proasta era ca eu nu prea stiam sa ma dau cu ele:)). Dar pana la urma am reusit-  chiar daca fundul meu era in toate culorile- cu ajutorul lui Louis, si a Mayei.
    Era ora 20:35 iar noi inca era in parc si ne alergam cu rolele. La un moment dat eu ma impiedic si cad peste Louis. Rosesc fara sa vreau si incep sa ras. El nu spunea nimic, doar se uita la mine.
    Se pare ca am stat destul de mult in aceea pozitie, deoarece atunci cand ne'am revenit in fire, prietenii nostri, nu mai erau=)).
    Prima oara am crezut ca se ascundeau de noi, dar dupa ce Lou, l'a sunat pe Harry, iar el ne'a spus ca erau acasa " pentru ca s-au plictisit sa se uite cum ne ' giugiuleam' noi si radeam- * la faza asta eu mi'am dat ochii peste cap*- ca nebunii.
    Asa ca am fost nevoiti sa ne intoarcem pe jos acasa. Drumul nu era foarte lung...dar tot ne'a luat ceva.